România este în stand by. Și așa va rămâne...

România este în stand by. Nu de acum, ci parcă din totdeauna. O eternă și plăcută, dar neproductivă așteptare guvernează totul în această țară. Veșnicia s-a născut la sat, ne place să spunem pentru a lăuda virtuțile spațiului rural, dar veșnicia se simte foarte bine și dincolo de câmpurile mai mult sau mai puțin muncite de ceea ce a mai rămas din țăranul român.
Veșnicia se împletește foarte bine cu lipsa de acțiune. Românul veșnic este aproape imobil, el așteaptă, precum ciobanul mioritic, să se întâmple ceva, să vină cineva și să facă ceva pentru el, cu el, cu destinul lui. Noi nu am fost niciodată oamenii marilor decizii, ai faptelor glorioase, demne de imortalizat în cărțile de istorie. Nu am construit piramide, nu am făcut univeristăți în secolul X, XI, XII ș.a.m.d.
Noi am stat pe margine, ne-am amuzat, am chibițat, am făcut un fel de filosofie a inacțiunii. Nu ne-a plăcut și nu cred că ne va place vreodată verticala, înălțimea, aerul tare și pur al crestelor munților. Ne place șesul și iubim orizontala, care îți dă ocazia, poate chiar te obligă să nu mergi înainte, ci în dreapta sau în stânga. Ne facem că nu înțelegem că verticala are legătură cu progresul, iar orizontala cu etrena și fascinanta noastră așteptare.
Suntem în stand by, așteptând să mai treacă peste noi un popor migrator, un cutremur, o armată cuceritoare, sau, ca să venim la contemporaneitate, câte un guvern care, prin efectele acțiunilor sale, le întrece pe toate celelalte.
Suntem răbdători. Ne plac experimentele făcute asupra noastră, iar ceea ce este aproape enervant, repetăm mereu aceleași greșeli. Ce bine ar fi dacă am face măcar altele...
Astăzi, România este din nou în stand by. Așteptăm cu sufletul la gură să vedem dacă PSD-ul acceptă condițiile lui Boc. Nimeni nu face nimic, așa cum se întâmplă în toate sectoarele publice de când a început caruselul schimbărilor, al reducerilor, al tăierii de sporuri și de salarii. Toți românii așteaptă să vadă dacă vor fi trecuți pe lista nagră, dacă vor mai avea unde lucra și ce duce acasă în ziua de salariu. Așteptăm și astăzi să vedem ce se întâmplă cu ceea ce a fost numită ”coaliția de două ore”. Avem circ, pâine ce ne mai trebuie? Suntem în stand by. Și așa vom rămâne, indiferent de ceea ce se va întâmpla cu acest nou moment de criză politică.
Petre Crăciun